Părintele Dumitru Stăniloae – Biobibliografie

O viziune integratoare asupra Operei teologice a Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae poate fi definită doar atunci când avem perspectiva dimensiunii acestei grandioase elaborări. Astfel, lucrarea de față este în același timp un frumos omagiu și un instrument util.
Omagiul este adus memoriei Părintelui Dumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox al secolului al XX-lea, iar instrumentul de lucru, adică biobibliografia sa, este folositor tuturor celor interesați să cunoască teologia sa eclesială și mărturisitoare, deodată tradițională și creatoare.
Vastitatea și diversitatea operei Părintelui Dumitru Stăniloae reprezintă o imensă bogăție spirituală, care trebuie cunoscută și valorificată de profesorii de teologie, de preoți, de studenți, de credincioșii intelectuali ș.a. Tezaurul spiritual conținut în teologia Părintelui Stăniloae este adunat în comuniune cu Sfinții Părinți ai Bisericii și în coresponsabilitate cu Păstorii spirituali ai poporului dreptcredincios de astăzi.
Distinsul patrolog grec Stelianos Papadopoulos (1933-2012) considera că Părintele Stăniloae nu numai a cunoscut foarte bine și a folosit masiv teologia Sfinților Părinți, ci chiar i-a continuat, adâncind teologia lor, încât „pe unii chiar i-a întrecut”, folosindu-se și de dezvoltarea gândirii filosofice din epoca patristică până azi.
Părintele Stăniloae a tradus și comentat opere majore ale Sfinților Părinți (24 volume), inclusiv monumentala Filocalie în 12 volume, unde notele explicative sunt adesea aprofundări teologico-mistice de o copleșitoare bogăție spirituală. în toate studiile sale dogmatice Părintele Dumitru Stăniloae folosește gândirea Sfinților Părinți și o prezintă într-o formă vie, existențială, încât Sfinții Părinți devin contemporani și prieteni cu cititorii acestei teologii.
Orizontul larg și profunzimea creatoare a teologiei Părintelui Dumitru Stăniloae l-au făcut cunoscut nu numai în România, ci și în străinătate. Opera sa este din ce în ce mai mult tradusă în limbi străine (franceză, germană, engleză, greacă, rusă ș.a.) și atent studiată în teze de doctorat și teze de licență în România și străinătate, atât de teologi ortodocși, cât și de teologi romano-catolici, anglicani, luterani, reformați și baptiști.
Marile teme ale operei sale sunt temele fundamentale ale credinței creștine: lumea ca dar și limbaj plasticizat al iubirii Sfintei Treimi. mântuirea ca viață divino-umană veșnică a lui Hristos comunicată oamenilor prin Sfânta Biserică. persoana umană ca permanentă taină și permanentă noutate, chemată la viața veșnică a lui Dumnezeu. sfințenia ca vocație a omului de a ajunge la asemănarea cu Dumnezeu după al Cărui chip a fost creat în calitatea sa de persoană, de ființă inteligentă, liberă și iubitoare. dogmele credinței ca adevăruri eliberatoare de determinismele naturii căzute și coruptibile. rugăciunea ca experiență a libertății și iubirii spirituale mai tari decât moartea, decât timpul și spațiul care separă persoanele. Astfel, teologia Părintelui Stăniloae constituie o lucrare misionară de transmitere a Evangheliei lui Hristos, a Ortodoxiei, în lumea contemporană.