„Nu este simplă întâmplare, ci sfântă binecuvântare faptul că Părintele Stăniloae a scos la iveală şi a cultivat adânc legătura dintre dogmele credinţei şi lumina rugăciunii, deoarece Taina iubirii veşnice a lui Hristos este deodată conţinutul dogmei şi al rugăciunii.
Legătura dintre Dogmatică şi Filocalie ne descoperă că raţiunea sfinţilor este rugătoare, întrucât devine lumină pentru comuniune de iubire şi viaţă veşnică. Pe de altă parte, mintea care se roagă ia forma luminii nemărginite şi negrăite, astfel încât dacă în lumea aceasta lumina necreată a lui Dumnezeu este interioară sufletului şi trupului sfinţilor, în împărăţia lui Dumnezeu materia devine interioară spiritului, adică luminii necreate şi nemărginite a Preasfintei Treimi. Astfel, Filocalia confirmă, prin experienţa sfinţilor, că dogmele credinţei ortodoxe sunt dogmele vieţii veşnice din împărăţia Preasfintei Treimi”.
„Părintele Dumitru Stăniloae ne-a lăsat moştenire nu numai o Teologie Dogmatică Ortodoxă de mare preţ, ci şi o Filocalie românească monumentală, în 12 volume, în care autorii scrierilor filocalice sau isihaste sunt prezentaţi în contextul lor istoric şi cu specificul lor spiritual, iar textele lor, incluse în veacul al XVIII-lea în colecţia numită Filocalie, publicată în originalul grec în 1782 la Veneţia, de către Sf. Nicodim Aghioritul şi Macarie de Corint, sau altele incluse de Părintele Stăniloae în versiunea românească a Filocaliei, sunt însoţite de numeroase note şi explicaţii de o bogăţie şi o adâncime rar întâlnite.
[…] în scopul unei mai bune asimilări duhovniceşti a teologiei isihaste din Filocalie, am considerat necesară o antologie selectivă tematică majoră, astfel încât Filocalia să poată fi înţeleasă nu doar ca o sursă a evlaviei, ci şi ca un îndreptar al credinţei şi ca o dogmatică luminată de rugăciune şi aducătoare de lumină cerească în mintea şi în inima celor care se hrănesc cu înţelesurile ei”.Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române