Istoria Bisericii Ortodoxe Române – Compendiu

Potrivit Cuvântului înainte semnat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel lucrarea reprezintă un toți cei care doresc să-și sporească, ori să-și împrospăteze cunoștințele de istorie a Bisericii neamului.
„Reeditarea volumului Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Compendiu, de Părintele profesor Mircea Păcurariu, reprezintă un eveniment important atât pentru toți studenții în teologie, cât și pentru preoții și credincioșii care doresc să-și sporească, ori să-și împrospăteze cunoștințele de istorie a Bisericii neamului.
Lucrarea are 615 pagini, care pe lângă textul principal mai cuprind un tabel cronologic cu cele mai importante date istorice privind evoluția creștinismului românesc, o listă de abrevieri, un vast indice onomastic, la care se adaugă numeroase imagini, planșe și hărți. Cartea este un rezumat al monumentalei lucrări în trei volume a Părintelui Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, cea mai importantă lucrare de istoriografie bisericească românească editată până în prezent.
Acest Compendiu a apărut pentru prima oară la Chișinău, în anul 1993, și a fost ulterior reeditat la Sibiu, în anul 2007. De asemenea, pentru valoarea lui academică a fost tradus și în limba germană, în anul 1994, în cadrul colecției Oikonomia, fiind a doua lucrare de teologie ortodoxă românească accesibilă vorbitorilor acestei limbi, după ce anterior a fost tradusă Teologia Dogmatică Ortodoxă a Părintelui Dumitru Stăniloae.
Rod al unor îndelungate eforturi academice ale Părintelui Mircea Păcurariu, personalitate marcantă a Bisericii Ortodoxe Române, cu o experiență didactică de peste o jumătate de veac și autor a 29 de volume, compendiul începe printr-o prezentare critică a studiilor de istorie bisericească și a evoluției acestora, până în prezent. Materialul propriu-zis este împărțit în cinci capitole mari, în funcție de principalele perioade istorice din evoluția neamului românesc și a Bisericii Române, după cum urmează: Perioada întâi, secolele II-VI, prezintă originea apostolică a creștinismului românesc și continuitatea sa pe teritoriul țării după retragerea aureliană. Perioada a doua, secolele VII-XIV, eviden­țiază organizarea vieții bisericești până la recunoașterea mitropoliilor și pune accent pe efervescența vieții bisericești din teritoriile române în această perioadă. Perioada a treia, secolele XIV-XVIII, cuprinde patru subcapitole dedicate fiecărui secol în parte, vizând desăvârșirea organi­zării canonice a Bisericii în cele trei țări românești, cât și dezvoltarea culturală a acesteia, arta bisericească și viața monahală. Perioada a patra, anii 1821-1918, subliniază atât importanța contribuției Bisericii la obținerea independenței și la reîntregirea teritorială națională, cât și importanța autocefaliei. Perioada a cincea, din 1918 până în prezent, arătând rolul Bisericii Ortodoxe Române în societate, de-a lungul secolului al XX-lea până în zilele noastre.
Toate prelegerile de istorie bisericească românească sunt precedate de o introducere referitoare la contextul istoric general al epocii, autorul concentrându-se cu precădere asupra afirmării apostolicității și continuității creștinismului românesc, a dezvoltării vieții bisericești pe teritoriul național, asupra evoluției episcopiilor și mitropoliilor, a personalității marilor ierarhi ce le-au păstorit, a dezvoltării vieții și culturii bisericești, a literaturii teologice dar și asupra vieții preoțimii ortodoxe române de-a lungul veacurilor.

Cu prețuire, felicităm pe distinsul autor pentru această nouă ediție, binecuvântăm publicarea cărții Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Compendiu la Editura BASILICA în cadrul colecției Cursuri, Manuale și Compendii de Teologie Ortodoxă, având încredințarea că aceasta va fi de mare folos pentru cititorii ei”.

† Daniel,
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române