Adevăr şi comuniune

Volumul adună o serie de studii, unele dintre ele publicate de autor în ultimii doi ani separat, dar beneficiind acum de o viziune unitară. Urmând o metodologie riguroasă, cartea este împărțită în trei capitole: 1. Aspecte ale întâlnirii perspectivei teologice, filosofice și științifice în contextul epistemologic actual. 2. Relația dintre teologie și știință, valorificată în contextul cosmologic actual. 3. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae – teolog mărturisitor al tradiției eclesiale în lumea contemporană.
Primul capitol își propune familiarizarea cititorului cu noțiunile de dogmă și tradiție, realizând o prezentare atractivă și concisă a diferitelor sensuri ale dogmei. Totodată, autorul lămurește și motivația demersului cunoașterii, prin analizarea unor aspecte din filosofia lui Platon și din teologia Sfântului Maxim Mărturisitorul. În acest context, Sfânta Scriptură este considerată o cale de experiență a harului, dar care se cere explicată în cheie patristică, pentru a putea ajunge la dobândirea unui echilibru propriu minții Sfinților Părinți.
Capitolul al doilea prezintă modul în care ar putea fi asumată în sens personal învățătura Bisericii despre crearea lumii, dar și cum trebuie să ne raportăm la diferitele teorii cosmologice care sunt vehiculate în mediul cercetării științifice de azi. În partea de final a acestui capitol este reliefată contribuția Părintelui Profesor Dumitru Popescu cu privire la relația dintre teologie și știință.
Capitolul al treilea cuprinde o prezentare sintetică a teologiei Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae cu referire la locul omului în creație, a raportării acestuia la lumea înconjurătoare, precum și la posibilitățile omului de înțelegere a sensurilor ei.
După cum observă Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în Cuvântul înainte, lucrarea de față arată că „motivația teologiei nu este redusă la o curiozitate de tip intelectualist care să genereze o cunoaștere lipsită de cuviință și de impact existențial. Teologia, ca expresie a eperienței duhovnicești și eclesiale, este una prin excelență mărturisitoare. Teologia mărturisitoare împărtășită ca eveniment de viață propune răspunsuri concrete la problemele efective existente în societatea actuală, constituindu-se deopotrivă într-o invitație la asumarea aceluiași mod de viață trăită de Profeți, Apostoli, Martiri și de toți cei care au viețuit și au mărturisit în Duh și în Adevăr. Mărturisirea teologică presupune întâlnirea cu Dumnezeu Cel mărturisit, Domnul istoriei și Creatorul universului, cu Adevărul și Viața trăite în comuniunea Bisericii: „Gustați și vedeți că bun este Domnul” (Psalmi 33, 8). Însă autentica întâlnire cu Dumnezeu se realizează doar prin rugăciune, participând la viața sfințitoare a Bisericii. Doar experiența de viață duhovnicească și eclesială legitimează o teologie mărturisitoare structurată în Adevăr și comuniune. Volumul domnului Adrian Lemeni, intitulat atât de sugestiv, Adevăr și comuniune, propune repere ale unei asemenea teologii ancorate în perspectiva eclesială, care nu se teme de dialog dacă acesta are ca sens și scop Adevărul și comuniunea, mărturisite și trăite ca pregustare a vieții veșnice.”