Acatistul Sfinţilor Români

Sfinții Părinți și Dascăli ai Bisericii Ortodoxe au înscris în calendar, îndată după Duminica în care prăznuim Pogorârea Duhului Sfânt, amintirea și cinstirea Tuturor Sfinților, dând în acest fel mărturie peste timp despre evlavia credincioșilor față de Sfinții Bisericii știuți și, mai ales, cei neștiuți, care au bine plăcut înaintea lui Dumnezeu.
Drept aceea, multe Biserici Ortodoxe, ca să întărească mai mult amintirea și cinstirea Sfinților știuți după numele lor, dar mai ales pe aceea a mulțimii fără de număr a Sfinților neștiuți, au rânduit o anumită zi pentru prăznuirea Sfinților din acele neamuri.
Văzând că acest lucru este de mult folos pentru zidirea duhovnicească și întărirea în credință a dreptmăritorilor creștini, precum și spre slava Bisericii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, cu puterea lui Dumnezeu Celui în Treime lăudat și închinat, a rânduit, în anul 1992, ca, în a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, să prăznuim Duminica Sfinților Români, în care să cinstim pe aceia dintre fiii neamului nostru, știuți numai de Bunul Dumnezeu și care prin viețuirea, pătimirea și mărturia lor pentru Hristos, au ajuns prieteni și casnici ai lui Dumnezeu.
În această Duminică, în chip evlavios cinstim cu cântări de laudă și cereri duhovnicești pe toți Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește sau au mărturisit și apărat cu jertfelnicie credința cea dreaptă, neamul și țara. Chemăm în ajutorul nostru pe toți Sfinții Cuvioși și Cuvioase care prin rugăciune, post și lacrimi s-au nevoit, luând chip îngeresc și care, prin pilda vieții lor, hrănesc duhovnicește sufletele noastre. Cerem întărire în credință și răbdare de la toți Sfinții Martiri, care, prin sângele și pătimirile lor, au primit cununa sfințeniei. Ne într-armăm cu rugăciunile tuturor Sfinților români uciși de oștile păgâne sau ale altor asupritori. Ne întărim în lupta duhovnicească prin rugăciunile celor căzuți în amară robie sau ale celor jertfiți pe câmpurile de luptă, în lagăre și în închisori, pentru credința străbună, Biserică și neam, din vechime și până în vremea prigoanei ateiste. Învățăm și mărturisim dreapta credință din lumina scrierilor Sfinților, care, luptând cu arma cuvântului, au apărat Evanghelia lui Hristos și Biserica Sa. Plecăm cu smerenie genunchii noștri și ne rugăm Sfinților odrăsliți de neamul nostru care au sporit în dragostea pentru Hristos Domnul, cu fapta, cu rugăciunea și cu virtutea creștină, și pe care Milostivul Dumnezeu i-a scris în cartea veșniciei.
Șirul acestor Sfinți este însă neîntrerupt în iconomia lui Dumnezeu până la sfârșitul veacurilor și sporește neîncetat. Asemenea lor, și nouă ne este adeverit, ca fii dreptcredincioși ai Bisericii, că fiecare dintre noi, ducând viață în sfințenie, pe cât ne este cu putință, nădăjduim să avem părtășie cu Sfinții la viața și fericirea veșnică de care să ne învrednicească Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, pentru rugăciunile Preacuratei Sale Maicii, ale sfinților îngeri, ale Sfinților de neam român și ale tuturor Sfinților.